În manualele școlare instrumentate de ministere regăsim de obicei titluri cu un limbaj specific, ușor de lemn, uneori doar dulgheristic, însă tind să cred că în manualele de istorie, peste 50-60 de ani, își va găsi acest titlu locul: Marele protest de la Belgrad - 22.10.2026. Nu în manualele sârbești, ci în toate manualele de istorie.
SNS este partidul care conduce Serbia de 14 ani, dar are rădăcini vechi și periculoase. Vučić (președinte demisionar în septembrie 2026 din funcție pe fondul protestelor) și Tomislav Nikolić (ex-președintele Serbiei, acum președintele Consiliului Național pentru Coordonarea Cooperării cu Federația Rusă și Republica Populară Chineză) sunt fondatorii SNS.
Cei doi proveneau din Partidul Radical Sârb, formațiune ultranaționalistă condusă de Vojislav Šešelj. Au rupt partidul în 2008 și au format SNS, care a adoptat oficial o orientare conservatoare. Pe atunci își exprimau dorința de europenizare a Serbiei, ruptă pe genunchi de occidentali, împărțită, tăvălită în războaie și pusă la zid chiar de actuali parteneri strategici.
Evident, au promis marea cu sarea, le-au dat impresia sârbilor că sunt băieții buni din ecuație și au jucat cartea ca într-o cafenea din Germania prin 32’-33’. Nici nu au făcut eforturi prea mari, partidul lor creștea chiar dacă tăcea. Când vorbeau, îi făceau de tot circul pe cei care conduceau Serbia după războaie și revolte interminabile, când statul se afla într-o perioadă instabilă social și politic. Când s-au băgat la butoane, Serbia a intrat în cea mai mare criză care durează din 2012 până astăzi.
Nu sunt proști sârbii, dar nu au avut de ales. Poveștile frumoase cu zâne și feți frumoși au funcționat, iar în scurt timp SNS a descoperit că, de fapt, sunt centrul problemei. Nu știu cât de latin e sângele sârbilor, dar pare mai cald decât al nostru. Le ia foarte puțin până să își ducă nemulțumirile în stradă, să bată cu pumnul în masă, să își ceară drepturile și să protesteze împotriva diletanților care ajung la vârf și care instaurează puterea corupției peste toate domeniile de activitate.
În ultimii ani, sârbii au fost din ce în ce mai activi social, astfel că un raport al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei consemnează aproape 28.000 de adunări de protest între sfârșitul lui 2024 și sfârșitul lui 2025, potrivit datelor comunicate de Ministerul de Interne sârb. Ăsta-i genul de popor care nu se lasă.
Pe 22 octombrie 2026, la Belgrad, au protestat peste 150.000 de studenți, din rapoarte reiese faptul că au fost puțini manifestanți sub 35 de ani. În imaginile de mai sus puteți să observați cu ce emoție și ce determinare sârbii urlă după ajutor, ca partidele extremiste să piardă puterea. Își roagă părinții și bunicii să nu mai pună ștampila pe ei. Noi abia acum avem trendul extremiștilor. I-am avut pe “ai noștri”, buni, răi, catastrofali, dar fără apucături hitlerești.
